vineri, 19 martie 2010

Tipuri de cutite

Cutitele se impart in 2 mari categorii: cutite cu lama fixa si bricege. Unii ar mai adauga si o a 3a categorie cutitele butterfly (fluture) sau balisong. Pe acesta din urma toata lumea il stie si cred ca nu sunt prea multe de spus legat de constructia lui.Ex. cutit "butterfly" sau "balisong"

Cutitele cu lama fixa sunt considerate cele mai rezistente la abuz datorita faptului ca nu exista piese mobile in constructia lor si se considera ca sunt de 2 tipuri:

Full tang - lama se continua pe toata lungimea manerului

Partial tang - lama se continua doar pe o anumita portiune din lungimea manerului.

Ar trebui sa existe si o a 3a categorie si anume cutitele cu lama aplicata pe maner ca binecunoscutele cutite de supravietuire cu manerul gol in care se pot depozita diverse obiecte.
Ex. cutit supravietuire cu manerul gol

Acest gen de constructie in mod normal nu ofera un produs solid care sa poata fi abuzat. Bineinteles pot exista si exceptii.

Acum sa vorbim putin despre celelalte 2 tipuri constructive:

Full tang - poate si el la randul lui de 2 tipuri: primul este cel in care lama se poate observa pe toata lungimea manerului, considerat cel mai rezistent tip de cutit


Ex. lama se continua vizibil pe toata lungimea manerului

si al 2 lea tip cel rat tail tang (coada de soricel) la care manerul imbraca toata extensia lamei. Acest tip de cutit este foarte raspandit la cutitele nordice si la cutitele tip "bowie".


Ex. cutit nordic constructie rat tail tang

Multi considera al 2 lea format ca fiind mai putin rezistent la abuz decat primul. Totusi in timp cutitele tip rat tail tang s-au dovedit a fi foarte rezistente si trebuie avut in vedere ca sabiile au in general aceeasi solutie constructiva. Iar despre sabii cred ca oricine isi imagineaza ca erau construite pentru a fi abuzate destul de tare.

Partial tang - este si acesta un format foarte popular, intalnit la foarte multe cutite din toate colturile lumii. Cred ca pe buna dreptate cutitele partial tang sunt considerate ceva mai fragile decat cele full tang dar in functie de aria de utilizare a cutitului acest format poate reprezenta un bun compromis, adica un bun raport pret/calitate.


Ex. cutit partial tang

Bricegele sunt o varianta de cutit mai comod de carat si mai sigura datorita lamei pliabile. Nu sunt la fel de rezistente ca si cutitele cu lama fixa dar datorita dimensinilor si a greutatii reduse sunt foarte practice si sunt preferate de multi. Bricegele se deosebesc, in afara de caracteristicile pe care le-am prezentat pana acum, in pricipal datorita mecanismului de blocare-deblocare a lamei. Principalele tipuri sunt:
- slip-joint - constructie intalnita la bricegele mai vechi. In acest caz, in pozitia deschis, lama nu este blocata, ea este tinuta in pozitie deschis de un arc. Lama se pliaza daca asupra ei se exercita o anumita forta.
- lockback - este un mecanism destul de sigur. Practic pe maner exista o piesa care vine in continuarea lamei in pozitia deschis si blocheaza in aceasta pozitie. In momentul in care se doreste plierea lamei se apasa pe coada piesei, se elibereaza lama si se pliaza in maner.
Ex. foarte popular tip de briceag cu sistem "lockback"

- linerlock - probabil cel mai folosit mecanism in prezent. In interiorul manerului, pe peretele
plaselelor, exista o foita metalica curba. In momentul in care lama se deschide foita, datorita curburii, se fixeaza in spatele lamei (in continuarea ei) mentinand briceagul in pozitia deschis. Pentru a debloca se impinge foita spre peretele plaselelor si lama, deblocata, se poate plia in maner. Unul dintre avantajele acestui sistem consta in faptul ca aceste operatiuni se pot face cu o singura mana.
- framelock - este defapt o varianta de linerlock. Diferenta consta ca rolul foitei metalice din interiorul manerului este luat de una dintre plasele. Exista o "decupare" in unul din peretii manerului care se aseaza in spatele lamei cand briceagul este deschis. Pentru deblocare se impinge spre exterior "decuparea" si lama poate fi pliata.

Acestea sunt principalele tipuri de mecanisme folosite pentru blocarea/deblocarea lamei cutitelor de tip briceag. Mai exista o multitudine de mecanisme gen: axislock - mecanism patentat de Benchmade, ringlock - intalnit la Opinel, etc.

joi, 18 martie 2010

Materiale pentru manere

Cred ca in acest moment ar fi timpul sa vorbim despre materialele din care se executa manerele in general. Spun in general pentru ca numarul de materiale din care se pot face manerele pentru cutite este limitat doar de imaginatie.

Abalon (mother of pearl) - se obtine din cochilie de molusca (melci, scoici, etc.). Este un material frumos care insa nu este la fel de rezistent ca alte materiale ce se folosesc la manere. Se preteaza mai mult pentru cutite de buzunar de care nu se abuzeaza la fel de mult ca un cutit utilitar de outdoor. Exista si imitatii de plastic ale acestui material.
Ex. material pentru maner "mother of pearl"
ABS - destul de larg raspandit la cutitele utilitare. Termoplastic cu foarte bune calitati mecanice gen rezistenta si duritate ceea ce-l face ideal pentru manere de cutit de care se abuzaeaza des.
Osul - osului i se da in general o textura de suprafata pentru a-i creste aderenta si pentru imbunatatirea aspectului. Dupa aceasta operatiune osul poate fi colorat. Datorita durabilitatii si usurintei in prelucrare acest material este des folosit pentru fabricarea de manere dar mai ales pentru bricege.
Fibra de carbon - este probabil cel mai puternic material sintetic usor. Se obtine din fibre de carbon tesute impreuna si stabilizate cu rasini. Are un efect vizual placut si este un excelent material pentru manere. Dar datorita procesului destul de laborios prin care se obtine fibra de carbon este un material destul de scump.
G-10 - se obtine din fibra de sticla imbibata in rasina, laminata si apoi bagata in cuptor. Rezulta un material usor si cu o rezistenta mecanica foarte mare. Ideal de folosit la bricege tactice si cu cutite cu lama fixa. Se gaseste intr-o varietate de culori.



Ex. material pentru maner G-10
Micarta - a ajuns sa fie o denumire generala pentru materialele obtinute din fibre imbibate in rasini. Se obtine printr-o metoda similara cu cea prin care se obtine G-10 diferenta consta in faptul ca in loc de fibre de sticla se foloseste panza sau hartie. Este un material foarte rezistent, usor, impermeabil si bun izolator. Datorita acestor calitati a ajuns un material foarte popular pentru manere de cutit si poate fi gasit intr-0 mare varietate de culori.
Piele - manerele din piele pot fi executate din straturi din piele lipite intre ele asezate perpendicular pe toata lungimea manerului sau ca un manson in jurul manerelor din alte materiale. Se intalnesc la unele cutite de vanatoare sau militare dar nu sunt la fel de rezistente ca alte materiale.
Ex. maner de cutit executat din starturi de piele

Corn - de la orice animal inzestrat cu asa ceva: cerb, taur, ren, elan, etc. Este foarte durabil si ofera o adereanta foarte bun, datorita acestor calitati este un foarte bun material pentru maner. Frumusetea consta in faptul ca fiind un material natural greu se gasesc 2 identice.
Lemn - foarte raspandit, desi nu este rezistent la umezeala. Totusi aceasta problema a fost rezolvata prin impregnarea cu material plastic (stabilizare). In urma acestui proces materialul poate fi folosit si la cutite de care se abuzeaza mult sau sunt expuse la umezeala. In functie de lemnul folosit (exotic sau nu) variaza si pretul final.
Plastic - mult mai usor de intretinut decat lemnul dar au dezavantajul ca in contact cu umezeala isi pierde aderenta (alunecoase) si in timp devine foarte casant.
Cauciucul - sub diferite forme (kraton) este preferat plasticului datorita durabilitatii si flexibilitatii lui.
Otel inoxidabil - rezistente dar alunecoase manerele din otel inoxidabil se folosesc de obicei in combinatie cu alte materiale (plastic, cauciuc, etc.) pentru a-i imbunatati aderenta. Pricipalul dezavantaj il reprezinta greutatea mare.
Titaniu - mai rezistent la coroziune chiar decat otelul inoxidabil are cam aceleasi avantaje ca si materialul mai sus mentionat. Avantajul il reprezinta faptul ca are o greutate redusa si se simte bine la mana ceea ce il face un material excelent pentru manere.
Paracord - unii prefera doar sa infasoare coada cutitului in paracord (cordelina) pentru o greutate scazuta si o buna aderenta.
Ex. cutit cu manerul infasurat in paracord

Practic orice material solid poate fi folosit pentru manere acest lucru face aproape imposibil ca toate aceste materiale sa fie cuprinse intr-0 astfel de descriere.

marți, 16 martie 2010

Materiale pentru lame

Asta-i un capitol pe care foarte putin metalurgi de meserie il cunosc in adevaratul sens al cuvantului in lume. Cunostintele mele sunt foarte limitate si incerc sa postez doar ceea ce am putut eu asimila intr-o oarecare perioada de timp. Prin urmare acest capitol (ca dealtfel tot blogul) se adreseaza incepatorilor sau necunoscatorilor care astfel sper sa scuteasca cateva ore bune de navigare pe net si sa le usureze luarea unei decizii la achizitionarea unui cutit. Ceea ce vom incerca noi este sa luminam foarte putin din semnificatia simbolurilor care insotesc caracteristicile unui produs care cat de cat se respecta.
Pentru inceput trebuie sa lamurim un aspect: nu materialul din care este facuta lama da intrega performanta cutitului ci impreuna cu o serie de factori ca de exemplu: tratamentul termic, forma lamei, forma taisului, forma manerului si scopul utilizarii cutitului. Destul de des pot fi intalnite cutite fabricate dintr-un otel considerat mai slab calitativ superioare alte cutite fabricate dintr-un otel considerat mai bun calitativ datorita tratamentului termic corect aplicat.

Atunci cand se alege materialul pentru lama unui cutit se vizeaza in general una sau mai multe din urmatoarele caracteristici:

- Rezistenta la uzura - defapt rezistenta la abraziune si uzura a cutitului (este data in general de cantitatea, tipul si distributia carburilor in structura materialului).
- Duritatea - o veti vedea de cele mai multe ori masurata cu ajutorul scarii Rockwell (HRC) si este capacitatea materialului de a suporta anumite forte fara a sa deforma permanent. Aceasta calitate este importanta pentru ca de multe ori este necesara taierea unui material mai dur sau apar forte laterale asupra taisului.
- Rezistenta la rupere - abilitatea materialului de a absorbi energia (prealua socurile) inainte de rupere (ciobire, crapare, etc.). Este foarte importanta pentru cutite care sunt folosite pe post de topor (chopping).
- Flexibilitatea - abilitatea materialului de a se indoi fara sa se rupa.
- Mentinerea taisului - este capacitatea unui cutit de a-si metine taisul fara sa fie necesara reascutirea lui prea des.
- Rezistenta la coroziune - rezistenta materialului in medii corozive (rugina sau pete).
In functie de caracteristicile vizate trebuie luate in considerare elementele din componenta materialului (aliajului) si cum influenteaza fiecare, in general, comportamentul materialului.

Carbonul - influenteaza duritatea materialului, cu cat mai mult carbon cu atat mai dur este materialul.
Cromul - imbunatateste rezistenta la uzura si la coroziune a materialului.
Molibdenul - imbunatateste rezistenta la coroziune si da posibilitatea ca materialul sa fie calit in aer
Manganul - imbunatateste duritatea si rezistenta la uzura.
Nichelul - influenteaza rezistenta la rupere si rezistenta la coroziune. Deasemnea ajuta in procesul de calire.
Silicon - contribuie la duritate.
Vanadiul - in principal ajuta la formarea unei granulatii fine in material. Cu cat granulatia este mai fina cu atat se imbunateste rezistenta la uzura si rezistenta la rupere.
Tungstenul - imbunateste rezistenta la coroziune
Sulful si fosforul - de obicei nu sunt de dorit in componenta materialelor pentru lame de cutit (din pacate sunt prezente in cantitati foarte mici in majoritatea aliajelor) pentru ca reduc rezistenta la rupere.

Pentru inceput trebuie sa stim ca otelurile se impart in 2 mari categorii: otel carbon si otel inox. Pricipalele diferente constau in faptul ca otelul carbon formeaza si mentine taisul mai bine iar otelul inox rugineste mult mai greu, deci intretinere mult mai usoara.
Mai jos veti gasi otelurile folosite pentru lamele de cutit conform normelor americane. Pentru cei interesati se gasesc tabele de echivalenta intre diferite sisteme (american, rusesc, european, etc.).

Oteluri carbon:
O1 - este un otel foarte popular si foarte usor de forjat. Deasemena se comporta foarte bine si la tratamente termice. Este recunoscut pentru faptul ca formeaza si mentine un tais superb. Daca tratamentul termic este corect facut rezulta lame de cutit foarte bune calitativ pretabile pentru marea majoritate a activitatilor. Totusi rugineste destul de usor.
1045 - 1095 - sunt denumite "the 10 series" pentru ca incep cu numarul 10. Este un otel simplu si nu foarte scump la care ultimele 2 cifre arata, de obicei, concentratia de carbon din material (1095 => 0.95% carbon). Deci pornind de la 1045 catre 1095, pornim de la procent mai mic de carbon la procent mai mare de carbon, pornim de la o rezistenta la uzura mai mica la o rezistenta la uzura mai mare, pornim de la o rezistenta la rupere mai mare la o rezistenta la rupere mai mica. Acest tip de otel mentine un tais acceptabil la limita inferioara (1045) si foarte bun la limita superioara (1095). Deasemnea mentine taisul foarte bine si se ascute foarte usor. Si acest otel rugineste usor.
W1-W2 - rezistenta la rupere buna. Deasemnea mentine taisul foarte bine datorita continutului de vanadiu (W2 are vanadiu si W1 nu). Este un otel foarte des folosit la fabricarea pilelor.
5160 - un otel care se remarca prin rezistenta la rupere excelenta. Din acest motiv este foarte des folosit la sabii si cutite mari. Poate fi calit de la 50 HRC pana la 60 HRC unde nu mai are aceeasi rezistenta la rupere dar mentine foarte bine taisul. Deasemnea rezistenta la uzura a acestui otel este buna.
52100 - este practic un 5160 cu mai mult carbon (aprox. 1% fata de aprox. 0.6%). Acest lucru se traduce printr-o mai mare rezistenta la uzura si prin mentinerea mai buna a unui tais.
L-6 - este un otel ce se remarca in special datorita flexibilitatii si rezistentei la rupere mari. Un material foarte popular printre faurarii de cutite pe la inceputul anilor '90. Poate fi calit in ulei pana la 57 HRC dar rugineste usor.
D2 - este de cateodata numit semi-inox datorita concentratiei destul de mari de crom din compozitie (12%). Dar acest otel se remarca printr-o rezistenta la uzura excelenta si printr-o rezistenta la rupere destul de buna. Toate aceste calitati enumerate mai sus il fac un otel foarte bun pentru cutite.
A2 - considerat un excelent material pentru cutite are o rezistenta la uzura mai mica decat D2 dar o rezistenta la rupere excelenta. Totodata raspunde foarte bine la tratamente criogenice.

Ex. cutit cu lama din otel A2

M2 - otel rapid ceva mai rezistent la uzura chiar decat D2 dar destul de casant ceea nu-l recomanda pentru cutite mari. Insa nu se decaleste chiar daca este expus la temperaturi mari.
Carbon V - este o marca a celor de la ColdSteel si poate fi considerat o combinatie intre O1 si 1095 .
CPM 10V - fabricat de catre cei de la Crucible cu o incredibila rezistenta la uzura si o destul de buna rezistenta la rupere.
CPM 3V - este cumva opusul lui CPM 10V, incredibil de rezistent la rupere si destul de rezistent la uzura. In plus rugineste destul de greu.
INFI - folosit doar de catre Busse are nitrogen in componenta. Se remarca printr-o serie de calitati gen: flexibilitate excelenta, rezistenta la rupere incredibila, un tais care se mentine foarte bine si este foarte usor de refacut (ascutit).
Ex. cutit (Busse) cu lama din otel INFI

Oteluri inox:
420 si 420J - reprezinta, sa spunem, gama de jos a otelurilor inox. Foarte moi si foarte putin rezistente la uzura aceste oteluri se folosesc in general la cutite foarte ieftine sau la cutite pentru aruncare. Ca si avantaj rugineste foarte greu.
420HC - este varianta otelului de mai sus cu un continut mai bogat in carbon. Spre deosebire de 420 sau 420J lamele din acest otel au o rezistenta mai mare la uzura, mentin tasiul destul de bine si se reascut usor. Ca si calitati se apropie foarte mult de otelul 440A.
440A, 440B si 440C - se considera a fi urmatoarea clasa de oteluri inoxidabile. Diferenta majora intre 440A si 440C consta in continutul de carbon care la cel din urma este mai mare. Din acest motiv 440A este cel mai rezistent la coroziune iar 440C il depaseste la celelalte calitati (tais, duritate, etc.). In general 440C este considerat un otel inox destul de bun in timp ce variantele lui cu A si B nu se bucura de aceleasi pareri. Daca un producator va mentiona la tipul de material doar 440 aproape sigur a folosit 440A. Este si mai rau daca mentioneaza "oteluri din seria 400" pentru ca atunci nimic nu-l opreste sa foloseasca 420 sau 420J chiar.
425M si 12C27 - sunt oteluri considerate cam la acelasi nivel cu 440A, cu mentiunea ca totusi 12C27 se bucura de o reputatie destul de buna considerandu-se ca daca tratamentul termic este corect efectuat cu acest material se obtin performante bune.
AUS-6, AUS-8 si AUS-10 (sau 6A, 8A, 10A) - reprezinta echivalentul japonez al marcilor 440A, 440B si 440C. Diferenta majora consta in faptul ca variantele japoneze au in continut si vanadiu ceea ce le imbunatateste rezistenta la rupere, rezistenta la uzura si se pot obtine taisuri mai ascutite.

Ex. cutit cu lama din AUS-8

ATS-34 si 154CM - sunt otelurile inoxidabile din urmatoarea categorie valorica. Foarte asemanatoare ca si calitati ambele variante pot fi calite pana la 60 HRC. Chiar si la aceasta duritate mentin o buna rezistenta la rupere si un tais performant. Totusi nu sunt la fel de rezistente rugina ca seria 440.
VG10 - se pare ca este mai bun din toate punctele de vedere decat ATS-34. Contine vanadiu, este mai rezistent la rupere, la coroziune, mentine taisul mai bine si mai ascutit decat materialele mentionate mai sus.
BG-42 - reprezinta deasemnea o varianta imbunatatita a lui ATS-34. Rezistenta la rupere mai buna si tais mai performant. Toate aceste calitati se obtin si datorita unui proces de productie mai pretentios (mai curat).
CPM S30V - otel produs de catre cei de la Crucible. Se pare ca a fost dezvoltat special pentru fabricarea lamelor de cutite. Are o rezistenta la rupere si uzura excelenta, dar se remarca mai ales prin faptul ca mentine taisul incredibil de bine. Toate astea la o duritate de aprox. 59-60 HRC. Este considerat de multi cel mai bun otel inoxidabil.
Ex. cutit cu lama din CPM S30V

Bineinteles ca acestea sunt doar principalele marci de oteluri ce se intalnesc pe piata. Lamele de cutit mai pot fi executate si din alte materiale cum ar fi:
Talonite - Satellite 6k - aceste materiale au o foarte mare rezistenta la uzura si coroziune, sunt flexibile dar au o duritate scazuta.
Titaniu - se gaseste mai ales la cutitele pentru scafandri pentru ca nu rugineste. In prezent poate fi calit pana aproape de 50 HRC, prin urmare se apropie de zona in care poate mentine cat de cat un tais. O alta proprietate reprezinta faptul ca nu este magnetic.
Ex. cutit pentru scufundari din titaniu

Ceramica - este un material foarte casant si nu poate fi ascutit de catre client.

Lamele cutitelor pot fi diferentiate si prin metoda de obtinere a materialului din care sunt facute. In general sunt cunoscute 3 metode:
Forjare - materialul este adus la o anumita temperatura dupa care este prelucrat cu ajutorul ciocanelor (manuale sau hidraulice).
Indepartarea de material - exact asa cum se numeste, materialul brut se aduce la forma dorita prin polizare, pilire, taiere, etc.
Laminare - in urma acestui proces se obtin lame cu mai multe straturi de otel. In general acest proces se foloseste pentru a imbina avantajele diferitelor marci de oteluri. Spre exemplu se pune la interior un strat de otel carbon (tais mai bun, duritate mai mare, etc.) si la extremitati 2 straturi de otel inox (rezistent la coroziune).

Deasemnea se considera ca prin aceasta metoda se imbunatateste flexibilitatea lamei.

La sfarsit a lasat discutia despre Damascus, material ce devine din ce in ce mai popular datorita aspectului si calitatilor sale deosebite. Se obtine prin combinarea mai multor tipuri de otel de diferite marci. In functie de rezultatul dorit (performanta si/sau estetic) se aleg materialele ce urmeza a fi folosite. Acestea se aseaza in straturi care se sudeaza prin forjare (nu stiu cum s-ar putea numi altfel). La sfarsit produsul obtinut se trateaza cu acid, fiecare material reactioneaza diferit la contact cu acidul si se evidentiaza diferite culori si structuri ajungandu-se la imaginea finala, atat de populara, a lamelor Damascus.
Ex. cutit Damascus

Procesul de obtinere asa cum este descris nu reflecta indemanarea si experienta imensa pe care trebuie sa o aiba un faurar de cutite pentru a obtine un asfel de produs. De mentionat ca o lama Damascus in mod uzual are in componenta pana la 640 de straturi.

joi, 11 martie 2010

Tipuri de tais

In functie de destinatia cutitului, de preferintele sau abilitatile utilizatorului pot fi mai multe tipuri de taisuri (privite in sectiune transversala). In general pot fi intalnite 6 tipuri de tais principale si in functie de imaginatie sau utilizare cateva combinatii. Denumirile sunt tot in engleza dar de data asta mai pot fi traduse si in romana.

Ex. forme de taisuri

1. "Hollow ground" se obtine prin formarea a 2 suprafete concave pe laturi formand in partea de jos un tais foarte fin si ascutit. Este preferat de producatorii de cutite in masa pentru ca este un tais foarte usor de format pe utilaje. Acest format de tais este in general foarte ascutit si taie cu usurinta dar numai la suprafata, taieturile adanci sunt mai dificil de facut datorita faptului ca lama se ingroasa neliniar spre coama. Deasemnea acest format nu poate fi abuzat prea tare existand riscul de a se ciobi sau rolui destul de usor.

2. "Flat ground" taisul incepe sa se formeze chiar de pe coama lamei (partea neascutita). Din acest motiv este mai dificil de obtinut pentru ca trebuie indepartat foarte mult material din lama. Si la acest format se obtine un tais fin, foarte ascutit iar la taieturi adanci se comporta mai bine chiar decat "hollow ground" pentru ca lama se ingroasa liniar, la un unghi mic, pe toata sectiunea lamei. In general acest tais reprezinta un bun compromis intre forta de penetrare (taiere) si rezistenta. Un asftfel de tais veritabil este insa o raritate.

3. "Sabre ground" oarecum similar "flat ground" diferenta consta in faptul ca taisul incepe sa se formeze de pe la jumatatea lamei si din acest motiv la un unghi mai mare. Este un tais destul de rezistent dar nu la fel de ascutit ca formatele prezentate mai sus. Deci un format ce suporta destul de bine abuzul si din acest motiv se intalneste des la cutitele militare clasice.

4. "Chisel ground" asa cum ii spune si numele este un format foarte asemanator cu o dalta. Practic se indeparteaza material de pe o singura parte. Taisul se formeaza in general la un unghi de 30 de grade si rezulta un tais foarte ascutit, din acest motiv se regaseste la marea majoritate a cutitelor de bucatarie japoneze. Acest format este foarte usor de ascutit (se ascute pe o singura parte) dar taieturile adanci precise sunt greu de efectuat pentru ca geometria asimetrica a taisului tinde sa devieze lama de la traiectorie. Cutitele cu acest gen de tais, in functie de partea pe care se formeaza tasiul, sunt pentru dreptaci sau pentru stangaci.

5. "Double bevel" sau " Compound bevel" este o metoda de a imbunatati performantele unor lame facute din oteluri mai moi. Practic porneste ca un "Sabre ground" doar ca la final mai apare un tais la un unghi mai mare decat tasiul initial. In acest fel creste rezistenta la abuz a taisului datorita cantitatii mai mari de material din spatele zonei de contact (taiere). La acest format cu greu apar ciobituri sau fenomenul de roluire dar se sacrifica abilitatile de taiere. Acest format se intalneste intr-o mare varietate de combinatii de unghiuri.

6. "Convex ground" se formeaza cumva intr-un mod opus celui "hollow ground". Se obtine prin formarea a 2 suprafete convexe pe laturile lamei. Taisul este destul de ascutit dar totodata foarte rezistent pentru ca in spatele taisului este cantitate destul de mare de material (este atat de rezistent incat este folosit si la topoare). Acest format este preferat de faurarii de cutite si este obtinut, in general, pe benzi abrazive. Probabil singurul dezavantaj consta in faptul ca este destul de greu de ascutit (pe piatra chiar e nevoie de foarte bune abilitati de ascutire pentru ca unghiul se schimba mereu).

Asa cum am spus si la inceput exista foarte multe combinatii ale acestor formate in incercarea de a mentine avantajele a cel putin 2 forme de tais, fie tais fin, fie rezistenta, fie usurinta la ascutire.

O alta combinatie posibila consta in folosirea a 2 tipuri diferite de tais pe aceeasi lama pe diferite portiuni (daca lungimea sau forma lamei o permite).